



Duminică, 7 martie, începând cu ora 21:00, artista britanică Lu Cozma ne aşteaptă la un concert special de alternativ acustic în Green Hours.
Concertul pregăteşte lansarea albumului “Red” în România, lansare preconizată pentru luna aprilie, iar artista va fi acompaniată de chitaristul Sorin Romanescu.
Lu a început să cânte de la vârsta de 11 ani folk englez şi irlandez, şi trăieşte de doi ani în România. A fost comparată cu Suzanne Vega, Annie Lennox şi PJ Harvey, dar e în primul rând Lu. Şi n-are chef să se încadreze în vreo nişă.
Am stat la discuţii cu ea şi mi s-a părut caldă, senzuală şi liberă. Urmează şi discuţia pe Hypestreet, cât de curând. Deocamdată, mergeţi s-o vedeţi în concert deseară.
Cine l-a mai inventat şi pe ăsta? Mr. Brightside, Eroul Anonim, prototipul individului extraordinar în viaţă, cel mai tare din parcare – oricum aţi vrea să-i spuneţi, el s-a menţinut ani la rând pe poziţie. Arhaicul Făt-Frumos, scăpat dintr-un basm eminescian, călărind o mârţoagă bălană, venit să salveze populaţia feminina de ansamblu. E frumos, sexos, bănos, simţit, elevat, inteligent, capabil, amuzant, şi in eventualitate – ce mai, visul (ne)declarat al oricărei muritoare ce se respectă.
Şi în ciuda aceste sclipitoare prognoze, prototipul bunăstarii sociale, afectiv-spirituale şi hormonale feminine a alunecat în ultimă instanţă, într-un con de implacabilă umbră, ca să nu zic că-i de-a dreptul în cădere liberă, sau că a disparut subit şi amarnic.
El a fost înlocuit de un alt etalon, ce-şi croieşte drum de ceva timp încoace, cu dibăcie şi hărnicie pe o piaţă pe care cererea elastică se confruntă cu o ofertă dureros de inelastică. Fătălăul.
Fătălăul, oameni buni, această entitate, insolvabil problematică în individualitatea-i distinsă, s-a caţărat asemeni unui parazit pe coloana socială, impunându-se cu tarie în toate activităţile menite a-l propulsa în rândul lumii. Calitaţile-i numeroase au fost preacinstite chiar şi de părintele Tudor Arghezi (poemul „Fătălăul”), care, de pe vremea-i îi preconiza instaurarea.
Fătălăul e, indubitabil, fresca masculinităţii contemporane. Derivată (de unde altundeva) dacă nu din regnul hipsterilor? Subjugat de dominaţia fustei matriarhale, el s-a mulţumit să-şi clădească imaginea de sex-simbol din limitat – latentele resurse disponibile. Fătălăul se îmbracă ca un metrosexual fashionista, ţinând să menţioneze noile achiziţii la fiecare întâlnire cu grupul de fani. Se delectează cu ritmuri moderate de haus şi rap, uneori un digerabil rock sintetic în substanţă şi formă de prezentare, soarbe firav limonadă pe timp de vară, fumează tigari uşurele gen Pall Mall light şi Kent 1.

Deseară, 4 martie, la ora 18.30, are loc vernisajul expoziţiei foto Radu Afrim, cu ocazia lansării numărului 2 al revistei de fotografie Punctum la Librăria Engleză “Anthony Frost”.
Revista publică în fiecare număr un portofoliu al unei personalităţi din domeniul cultural, pasionată de fotografie. De data aceasta, a fost Radu Afrim.
“Încerc să duc înspre bizar un anumit tip de erotism, să creez o atmosferă suprarealistă care să nu se regăsească neapărat în compoziţie, ci în trupurile celor pe care îi fotografiez. Trupurile au poveşti. Iar eu fotografiez întâmplări şi trupuri, nu trupuri lipsite de întâmplări”. (Radu Afrim, într-un interviu realizat de fotograful Cosmin Bumbuţ, editorul publicaţiei).
Expoziţia de fotografie Radu Afrim poate fi vizitată la Librăria Engleză “Anthony Frost” (Calea Victoriei, nr. 45), în perioada 4 martie-25 martie 2010. Revista Punctum se găseşte de vânzare atât în librăria engleză, cât şi în librăriile Cărtureşti şi la magazinul de echipamente foto F64. Ne vedem la vernisaj! ;)
În livada lui Nicolas Gouny inimile cresc precum portocalele, în copaci. La apus, iepurii de câmp şi gărgăriţele îşi odihnesc ochii miraţi pe revărsările calde de oranj, roz turbat şi violet, aşteptând binecuvântarea zânelor nopţii, care încep să îşi ia, diafan, zborul. Când clarul de lună luminează albăstriu peste câmpuri, livada se umple de licărirea molcomă a fulgilor de zăpadă şi de strălucirea spiţelor bicicletelor zburătoare. O pisică neagră traversează unduitoare iarba, fluturii de noapte îşi încep zborul bezmetic, iar veveriţele se retrag printre inimi, pe ramurile pomilor fermecaţi. Încă puţină culoare şi decorul se transformă într-o dimineaţă ireală, eterică, în care făpturile se minunează de serenitatea ce le înconjoară cu fiecare rază de soare desenată pe cer. Nicolas Gouny ilustrează cele mai frumoase poveşti pentru copii cu cele mai încântătoare culori şi personaje. Mirajul lor nepământean, desprins dintr-o lume în care întunericul şi lumina nu sunt forţe antagonice, ci doar contraste ale frumuseţii, poate fi admirat şi în Bucureşti, la Galeria de Artă Digitală 115.


Lupul Moralist: Care e background-ul tău în arta digitală şi când ai devenit interesat de ilustraţie? citeste mai mult
Nicolas Gouny: Ilustraţia mi-a atras atenţia acum patru sau cinci ani. Arta digitală, în schimb, e o descoperire recentă. Am învăţat totul singur, sunt autodidact. Am început să ilustrez pentru soţia mea, primele desene au fost un cadou pentru ziua ei de naştere, însă nu mi-am imaginat niciodată că asta va deveni profesia mea. Viaţa e ciudată uneori. Nu am studiat arta, ci economia şi literatura, dar sunt foarte mulţumit că lucrurile au ieşit aşa.
The blog owner requires users to be logged in to be able to vote for this post.
Alternatively, if you do not have an account yet you can create one here.
Powered by Vote It Up