Un cântec pus pe repeat zile în şir are o evoluţie efemeră. Obsesia iniţială pentru ritm şi versuri se transformă în monotonie, iar dacă procesul se repetă insinuant, la exasperare. De câte ori nu ai făcut acelaşi lucru? Să dezvolţi o mică obsesie ce moare treptat înghiţită de autosuficienţă te transformă într-un suferind de monomanie. Nimic grav, e de părere danezul Ulrik Martin Larsen, care a construit o întreagă cultură utopică în jurul termenului. O colecţie de obiecte create prin repetiţia aceluiaşi proces, ce sfidează graniţele designului şi încorporează vestimentaţia şi accesoriile într-un tot unitar. Ulrik Martin Larsen iubeşte moda, dar se opune cu vehemenţă tendinţelor care dispar imediat după consum. Aşa că, îndrăzneşte să le demonteze şi să definească cel mai important trend, singurul realmente original: devotamentul, obsesia neconsumată pentru artă.
Lupul Moralist: Lucrezi ca freelancer în designer vestimentar şi eşti totodată designer de costume, fotograf şi ilustrator. Cum ai început şi care a fost background-ul tău înainte de asta?
Ulrik Martin Larsen: Am 34 de ani şi sunt artist. Locuiesc şi lucrez în Copenhaga. În vara lui 2008, am absolvit Şcoala Daneză de Design şi m-am specializat în design vestimentar. A fost un moment mai mult decât oportun, de atunci am avut privilegiul de a lucra în cele mai diferite medii şi am reuşit să îmi canalizez aspiraţiile artistice şi în alte direcţii. M-a ajutat foarte mult şi Fundaţia Daneză pentru Arte…Mă simt conectat la fiecare aspect al procesului creativ şi încerc să experimentez cât mai mult. Această sete şi curiozitate mi-a deschis ochii minţii şi mi-a permis să îmi amplific viziunea de la an la an.
LM: Care este filosofia ta? citeste mai mult
UML: Să găsesc provocări cât mai mari. Cu fiecare proiect, încerc să asimilez ceva nou şi să fac un pas înainte. Nu mă consider nicidecum un expert în materialele şi tehnicile pe care le utilizez, însă e, cu siguranţă, polivalenţa e un avantaj considerabul.
