09.03.2010
Un cântec pus pe repeat zile în şir are o evoluţie efemeră. Obsesia iniţială pentru ritm şi versuri se transformă în monotonie, iar dacă procesul se repetă insinuant, la exasperare. De câte ori nu ai făcut acelaşi lucru? Să dezvolţi o mică obsesie ce moare treptat înghiţită de autosuficienţă te transformă într-un suferind de monomanie. Nimic grav, e de părere danezul Ulrik Martin Larsen, care a construit o întreagă cultură utopică în jurul termenului. O colecţie de obiecte create prin repetiţia aceluiaşi proces, ce sfidează graniţele designului şi încorporează vestimentaţia şi accesoriile într-un tot unitar. Ulrik Martin Larsen iubeşte moda, dar se opune cu vehemenţă tendinţelor care dispar imediat după consum. Aşa că, îndrăzneşte să le demonteze şi să definească cel mai important trend, singurul realmente original: devotamentul, obsesia neconsumată pentru artă.
Lupul Moralist: Lucrezi ca freelancer în designer vestimentar şi eşti totodată designer de costume, fotograf şi ilustrator. Cum ai început şi care a fost background-ul tău înainte de asta?
Ulrik Martin Larsen: Am 34 de ani şi sunt artist. Locuiesc şi lucrez în Copenhaga. În vara lui 2008, am absolvit Şcoala Daneză de Design şi m-am specializat în design vestimentar. A fost un moment mai mult decât oportun, de atunci am avut privilegiul de a lucra în cele mai diferite medii şi am reuşit să îmi canalizez aspiraţiile artistice şi în alte direcţii. M-a ajutat foarte mult şi Fundaţia Daneză pentru Arte…Mă simt conectat la fiecare aspect al procesului creativ şi încerc să experimentez cât mai mult. Această sete şi curiozitate mi-a deschis ochii minţii şi mi-a permis să îmi amplific viziunea de la an la an.
LM: Care este filosofia ta?
UML: Să găsesc provocări cât mai mari. Cu fiecare proiect, încerc să asimilez ceva nou şi să fac un pas înainte. Nu mă consider nicidecum un expert în materialele şi tehnicile pe care le utilizez, însă e, cu siguranţă, polivalenţa e un avantaj considerabul.
citeste mai mult
Posted by Lupul Moralist in art, visual|
09.03.2010
Unde directori de bancă semi-obezi stau cu laptopul pe genunchi şi judecători serioşi îşi povestesc ultimul lor caz.
Unde nu se râde.
Unde nu se bea vodcă din sticla mică din buzunar.
Unde e curat şi plictisitor ca o masă din restaurantul hotelului Hilton.
Unde nu se face cu mâna pe geam copiilor care stau pe marginea şinelor şi nu se scoate limba la muncitorii care îţi fac semne obscene.
Unde nu se joacă poker pe dezbrăcate pe bancheta murdară.
Unde nu îţi poţi sufleca fusta în sus pe pulpe, de căldură, până ţi se văd chiloţii.
Pentru că la clasa întâi nu e cald, e aer condiţionat. Şi scaune care nu ţi se lipesc de piele. Şi ferestre care se deschid uşor. Şi coş de gunoi cu fundul nespart. Şi priviri serioase peste ochelari. Şi încheieturi înconjurate de ceasuri elveţiene. Şi muzică de la radio.
Adică toate lucrurile de care nu ai nevoie şi toţi oamenii pe care nu vrei să-i cunoşti.
Posted by Pisica Nemernica in Isn't it ironic|
08.03.2010
Concurs, mare concurs! For all you hypesters, Buyhand pune la bătaie această broşă superbă. Ca să o câştigaţi, trebuie să ne trimiteţi, într-un comentariu la acest articol, o fotografie cu ţinuta voastră favorită de pe un site de street fashion (ex: www.lookbook.nu, www.hel-looks.com), care să fie accesorizată cu ochelari. Deadline: 15 martie.
Concept Buyhand: Totul a început din dorinţa de a avea accesorii personalizate, unicat, care să se potrivească oricărei ţinute şi în orice ocazie. Iniţial obiectele erau purtate doar de noi, apoi de prietenele noastre care ne-au încurajat să creăm acest blog, şi astfel să împărtăşim cu restul lumii pasiunea noastră. Accesoriile prezentate sunt lucrate manual din materiale diverse şi de bună calitate.
Buyhand sunt Oana şi Maria, care ne-au răspuns la câteva întrebări..
citeste mai mult
Posted by Lupul Moralist in art, visual|
07.03.2010
Duminică, 7 martie, începând cu ora 21:00, artista britanică Lu Cozma ne aşteaptă la un concert special de alternativ acustic în Green Hours.
Concertul pregăteşte lansarea albumului “Red” în România, lansare preconizată pentru luna aprilie, iar artista va fi acompaniată de chitaristul Sorin Romanescu.
Lu a început să cânte de la vârsta de 11 ani folk englez şi irlandez, şi trăieşte de doi ani în România. A fost comparată cu Suzanne Vega, Annie Lennox şi PJ Harvey, dar e în primul rând Lu. Şi n-are chef să se încadreze în vreo nişă.
Am stat la discuţii cu ea şi mi s-a părut caldă, senzuală şi liberă. Urmează şi discuţia pe Hypestreet, cât de curând. Deocamdată, mergeţi s-o vedeţi în concert deseară.
Lu’s Myspace page
Lu’s site
Posted by Pisica Nemernica in music|
