Cum vă tot ameninţam, am sărbătorit oficial lansarea Hypestreet în club Mojo, împreună cu Mono Jacks şi Baddies şi One Day. Şi cu un public neaşteptat de numeros şi entuziast.
După cum se poate vedea mai jos.
I-am plimbat pe Baddies cu metroul, aşa cum au dorit (naivii!), şi mă tem că au rămas traumatizaţi de aglomeraţia de la Unirii, am intrat cu camera peste ei în hotel, nu i-am prea lăsat să respire, dar ei se încăpăţânau să repete we like Bucharest, we like you guys. Politeţe britanică, I suppose.
Concertul l-au deschis The Mono Jacks, trupă indie care au deja un public bine format care îi urmăreşte prin cluburile din Bucureşti şi le cântă versurile, sărind în faţa scenei, aşa cum a fost şi vineri. :) Şi abia şi-au revenit fanii după ţopăiala pe People are afraid, Maria sau Push the Pedal, că au intrat Baddies, pentru care un concert fără zguduirea scenei şi a timpanelor nu e un concert reuşit. Pe cât de strânse la gât le erau cămăşile, pe atât de liberi şi energici au fost în concert.
Citisem o mulţime de critici favorabile scrise despre Baddies în Marea Britanie şi ştiam că toată lumea i-a numit o revelaţie, dar a trebuit să asist la concert ca să mă conving că e aşa. Pentru că sunt mult mai electrizanţi şi autentici live decât în piesele pe care le ascultasem eu acasă.
Ca să vedeţi cum sunt băieţii înafara scenei, şi care sunt deosebirile dintre cei doi gemeni din trupă, stay tuned. Urmează filmările şi interviurile.
On the kitchen table. While we were having…breakfast.
On my teenager matress. While I was showing you my collection of CDs. ;)
At the festival, in the tent. We laughed so hard we woke everybody up.
We laughed by the lake, when I placed a surprise into your picnic basket.
But mostly, we were amused by club toilets, when we would stay for hours, reading the obscene writings on the walls.
Jan von Holleben sure knows how to have fun. Check out the rest of “Where we laughed” series here. And his “Dreams of flying” series is not bad either. ;)
Vă anunţam ieri de concertul The Parlotones & Grimus ( şi îmi recunoşteam ignoranţa). Ei bine -- aşa da concert!
În primul rand Grimus sunt Grimus şi pe strada Hype au mereu un loc de parcare rezervat.
În al doilea rând The Parlotones au primit şi ei un loc la VIP-uri, mai ales că ieri le-am ascultat aproape toate piesele, ajungând la concert in a lovers state. Chiar dacă idila a început de doar câteva zile I think we’re going steady.
Make-up specific, aranjaţi gen hipster cu cămăşi şi cravate, energizaţi, gata să comunice cu publicul. Iar acesta din urma, în majoritate feminin, îngrămădit în faţa scenei, a cântat, a dansat, a fotografiat şi a suspinat pe alocuri la melodiile mai “de corazon”. Dincolo de melodie şi de ritm, de prezenţa scenică şi stilul abordat, we give major point pentru versuri. Melodiile lor te prind tocmai pentru că rezonezi cu mesajul lor. We liked it!!!
Mai jos piesa care mi-a imprimat un zâmbet tâmp pe faţă. Şi încă nu am scăpat de el :))
